ce vrei să te faci cand vei fi mare?

..incă din cele mai timpurii vremi ale existenţei personale in cadrul societaţii, această hîdă şi sterilă întrebare rostită într'un mod frenetic şi obsedant de intregul neam de rubedenii (şi nu numai), a ieşit recent la iveală în ungherele minţii, într'un moment de explorare a sinelui, demolându'mi tot efortul de a construi vreo pace interioară şi aruncându'mi la dracu' pe fereastră entuziasmul dat de angajamentul luat cu insuşi sinele.
...mă amuză amintirea raspunsurilor date, aflată încă în fragedă pruncie, raspunsuri pline de naivitate şi inocentă specifice vârstei: doctor, aviator, avocat şi cate alte nobile meserii...treptat, treptat, cu ochii flămânzi şi dornici să afle toate cele neaflate încă, cu sufletul neatins de cele lumeşti, paşeşti şi te formezi printre structurile societaţii sub atenta îndrumare a sistemului, care periodic prin vocea dresorilor tăi iţi aminteste de această curiozitate "ce vrei să devii când vei fi mare?"...intrebare care, poate, pusă cu intenţia de a te orienta spre descoperirea pasiunilor si talentelor latente, ajunge să te dezorienteze mai mult decat să iţi arate calea spre vreo orbită stabilă..ajuns aici, confuzia si dezorientarea "inspre catre ce cariera sa ma indrept?" nu sunt un produs al propriei minti, ci al sistemului bolnav, creat sa iti ofere un loc in turma, asezonat cu legi care te invita să gandeşti precum o vită si demnitari înscăunaţi, vociferând prea multe ideologii si concepte, menite sa rupă intelecte..

...dând himera promisă de patria mamă pe cea a ţărilor din occident, constat că şi aici sistemul are acelaşi gust..si aici majoritatea alearga din sens opus, fără puls pe un drum impus care nu duce in sus..observ suflete ciopartite, care si'au uitat cu desavarsire provenienta divina, aflate intr'o agonizanta fuga spre o pozitie cat mai inalta pe treptele himerei promise de societatea materialista, candva catre care si eu am fost indrumata si instruita..sedusa de cultul personalitatii si de hranirea ego'ului cu iluzia separatismului si individualismului..refugiile ingaduite mintii pe taramuri magice oferite de substante afrodisiace, dincolo de zagazurile creierului, au tulburat cortina ignorantei, sculptand in suprafata ei mici raze de lumina pura...desprinderile periodice si din ce in ce mai dese de orice dans de societate face ochiul sa observe din ce in ce mai clar acei distinsi oameni de cariera, mandri de statutul lor social, cum depun efort pt confort, pe jumatate morti, cum fac totul dintr'o inertie inexplicabila, dintr'un impuls pe care nu si'l pot controla, desi au fost dotati cu gradul necesar de inteligenta sa recunoasca ca totul e o sarada...surprind clipa de clipa pe fetele lor, inainte de a pleca spre locuri unde nu sunt siguri ca vor sa fie, intrebandu'se care e menirea lor pe lume.

...intrebată din nou ce vreau sa ma fac cand voi fi mare, într'un moment cu propriu'mi sine nu am ştiut ce să imi raspund...ca mulţi alţii încă îmi caut menirea intr'o lume magica, dar tragica..un lucru e cert: stiu macar ce nu vreau sa devin..